Sunt MAMĂ
Porția de lectură

20/40: „Războiul care mi-a salvat viața” de Kimbelry Brubaker Bradley

Oricâte calități ai avea, lumea se uită doar la defecte și să lupți cu cei din jur pentru a demonstra că ești la fel ca ei, este destul de dificil. Dar nu imposibil! O demonstrează Ada, eroina cărții „Războiul care mi-a salvat viața”, o fetiță de 9 ani, care-și duce traiul alături de mama și fratele său, pe timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Aceasta este ținută captivă în casă de propria mamă, care o umilește din cauza unui defect fizic. Nu își pierde speranța și, profitând de situație, este evacuată împreună cu fratele său din Londra. Așa o cunoaște pe Susan Smith, de la care afla cum e să fii iubită necondiționat și respectată pentru că ești OM.

Ada este bunătatea întruchipată și, chiar dacă abia la nouă ani folosește pentru prima dată un closet, a văzut pentru prima dată iarbă, merge pentru prima dată la medic, la magazin și la bancă, vede pentru prima dată o carte, un ocean, un cinematograf, călărește pentru prima dată un cal sau sărbătorește pentru prima dată Crăciunul și primește cadouri, nu încetează să se uimească și să se bucure de viață. Ce-i drept, a avut și noroc, căci nu orice copil a ajuns în familii bune în acea perioadă. Nu oricine a avut șansa de a i se oferi mâncare bună, de a dormi în așternuturi moi și curate sau de a nu fi pus la munci grele pentru familia în care a ajuns să trăiască.

Războiul a fost crud, dar Ada și fratele său, înconjurați de dragostea lui Susan, nu au simțit prea mult din greutatea lui. Pentru ei, dar mai ales pentru fată, mai greu era războiul de acasă, purtat cu cea care i-au dat viață. Astfel, cu capul sus, a trecut prin toate și a acceptat micile gesturi de bunătate, venite de la oamenii altfel decât mama sa.

Am trăit alături de acești copii fiecare moment. Uneori, îmi venea să-i strâng la piept și să le ofer toată dragostea mea. Iar față de mama lor am simțit o antipatie de nedescris… Bine că finalul a luat o întorsătură frumoasă.


Să fii mamă. Să ai doi copii. Pe unul să-l iubești, pe celălalt să-l urăști. Pentru că e altfel. Pentru că îți e rușine cu el. Pentru că nu vrei să-l vezi crescând. Iar tu îți îneci necazul în băutură, așteptând să fii salvată tot de copilul pe care-l urăști.

Să fii copil. Să fii altfel în ochii mamei tale. Să ai un frate, pe care-l iubești ca pe lumina ochilor. Să-ti dorești atât de mult să trăiești, încât să faci astfel ca imposibilul să devină posibil. Să înveți să mergi singură, chiar dacă nimeni nu te încurajează să o faci. Să reușești și să devii puternică. Mai puternică decât crezi…


Ce lecții am învățat de la Ada
1.În toate trebuie să văd o oportunitate de a mă dezvolta. (În plin război, ea a profitat de șansa la libertate, care i-a fost oferită).
2.Să mă bazez doar pe mine și să nu asculte părerea celor din jur. (Pentru ea nu conta ce cred ceilalți, căci știa că va reuși doar dacă va avea încredere în forțele proprii).
3.Fericirea cu stă în lucruri. (Având multe rochii, ea oricum se simțea tristă).
4.Niciodată să nu mă dau bătută. (Chiar dacă din piciorul bolnav îi curgea sânge, Ada continua să învețe să meargă).
5.Chiar și războiul poate fi bun. Cel mai bun lucru din viața unui copil!
6.Trebuie să din toleranți cu toți cei din jur. Nu știm ce durere poartă fiecare.
7.Toți suntem speciali în felul nostru.
8.Un defect fizic nu are nici o legătură cu aptitudinile și capacitatea de învățare a cuiva.

Cartea este un îndemn la toleranță, la înțelegere și la deschidere față de orice persoană. O recomand cu mare drag!

Dacă vrei ca și prietenii tăi să afle despre această carte, distribuie articolul.

Cu mai multe postări interesante și utile, te aștept pe pagina de Facebook a blogului, dar să știi că mă mai găsești și pe Instagram, Pinterest, YouTube, Goodreads și Facebook.

Cu drag, Anna!

Postat recent

18/40: „Inimă vinovată” de Julie Parsons

Anna Casian-Musteață

6/40: „Arta de a pune lucrurile la locul lor” de Dominique Loreau

Anna Casian-Musteață

16/40: „Goală” de Sylvia Kristel

Anna Casian-Musteață
Se încarcă....