Sunt MAMĂ
Porția de lectură

47/40: „Noi contra voastră” de Fredrik Backman

Atunci când am terminat de citit „Scandalul”, am știut că vreau să-i citesc continuarea. Da, „Noi contra voastră” e o continuare a „Scandalului”, o lucrare prea bună pentru a nu-i afla finalul. E cartea din care, din nou, mi-am luat o grămadă de notițe. Pentru că așa scrie Backman, iar eu m-am îndrăgostit de lucrările sale. Are un stil aparte. Are acel „ceva” care te face să te îndrăgostești de la primele pagini și să tot vrei să citești.

Să revenim la „Noi contra voastră”, cartea care dezvoltă aceleași teme: discriminare, agresiune, homosexualitate, ură, politică, manipulare, dar și iubire, o iubire despre care în „Scandalul” nici nu se pomenește. Asta pentru că aici apar unele personaje noi, iar altora le-am spus adio.

În cele 540 de pagini am descoperit că oamenii din Bjornstad pot trece peste mândrie și pot fi empatici. Până la urmă, pentru ei contează ca orașul să fie ce-a fost la început, când ura încă nu pusese stăpânire pe el. Aceștia demonstrează că, dacă alegi să fii de partea binelui, întotdeauna vei avea numai de câștigat.

Cartea e despre oameni ca noi, care uneori facem alegeri bune, iar alteori – regretăm ceea ce am făcut. Dacă privim atent în jur, vom descoperi, rând pe rând, fiecare personaj – îl vom recunoaște în fata care plimbă câinii în parc, în politicianul de la tv sau în prietenul cel mai bun. E interesant că Backman nu a inventat personajele, ci le-a luat de lângă noi și le-a conturat în cartea sa. Astfel, ne-a oferit multe teme de gândire.

Recomand cartea cu drag!

Notițe cu creionul:

  • Oamenii vor prefera întotdeauna o minciună simplă, în loc de un adevăr complicat, căci minciuna are un avantaj imbatabil: adevărul trebuie să spună tot ce s-a întâmplat, pe când minciuna trebuie să fie doar ușor de crezut.
  • Femeile sunt întotdeauna problema. În lumea bărbaților.
  • Cauza simplă a multora dintre cele mai rele fapte ale noastre este că nu vrem să recunoaștem niciodată că am greșit. Cu cât e mai mare greșeala și cu cât sunt mai grele consecințele, cu atât mai multă mândrie avem de pierdut dacă dăm înapoi.
  • Există trei feluri de oameni: învingători, învinși, și cei care se uită de pe margine.
  • De cate ori își face o mamă copilul să chicotească? De câte ori să râdă în hohote? Copiii ne întorc sufletul pe dos când realizăm că fac, pentru prima oară, ceva cu intenție. Când descoperim că au umor. Când glumesc, când învață să ne manipuleze. Dacă ne iubesc, învață repede să mintă, să ne cruțe sentimentele, să pretindă că sunt fericiți. Învață repede să ne ofere ce ne dorim. Ne închipuim că-i cunoaștem, dar au și ei propriile albume foto și, în golurile dintre foto, devin adulți.
  • Orice om e o sută de lucruri, dar, în ochii celorlalți, de cele mai multe ori n-avem șansa să fim decât unul singur.
  • Indiferent cât de mari sunt, nu vrem să plângem în fața copiilor noștri. Facem orice pentru ei, dar ei nu vad asta niciodată, pentru că nu au cum sa priceapă imensitatea a ceva necondiționat. Dragostea de părinte e imposibilă, necugetată și iresponsabilă. Sunt atât de mici când dorm în paturile lor, iar noi stăm lângă ei și-i privim, cu sufletul făcut bucăți. O viață întreagă de defecte și conștiință încărcată. Afișăm poze fericite peste tot, dar nu arătăm și golurile din albumul de familie, acolo unde rămâne tot ce doare. Lacrimile tăcute în întunericul unei camere. Nopțile pline de spaima a orice li s-ar putea întâmpla, a tot ce i-ar putea afecta, a tuturor situațiilor în care ar putea ajunge victime.
  • În fața unei case, o mamă pune valizele copilului său în portbagajul unei mașini. De cate ori facem asta până cresc copiii? Câte jucării adunăm de pe jos, pentru câte animale de pluș organizăm echipe de căutare, înainte de culcare, și câte mănuși renunțăm să mai căutăm în anii de grădiniță? De câte ori nu ne-am gândit că, dacă natura voia ca oamenii să se înmulțească, evoluția ar fi făcut să le cerească tuturor părinților un băț lung la subraț, ca să putem scoate chestii de sub toate afurisitele de canapele și dulapuri. Câte ore ne așteptăm copiii în hol, până sunt gata de plecare? Câte fire albe ne scot? Câte vieți se dedică vieții unui copil? Ce înseamnă să fii un părinte bun? Nu mult. Ci totul. Pur și simplu, totul.
  • Când totul se prăbușește în jur, te refugiezi în singurul lucru pe care știi că poți să-l controlezi. Orice altceva doare prea tare.
  • Primul cel mai bun prieten din copilărie e ca prima iubire. Vrem să fim cu ei tot timpul. Dacă ne părăsesc, ne simțim ca și cum ni s-a amputat ceva.
  • La beție oamenii nu-și simt propria greutate, nu înțeleg că pot inspira frică fie și doar dând buzna în casă. Sunt uragane ce pustiesc păduri tinere. Se ridică amețiți de la masa din bucătărie și se clatină încolo și-ncoace, fără să bage de seamă ce calcă în picioare. A doua zi nu-și amintesc nimic, iar sticlele goale au fost adunate, paharele spălate în secret și casa e cufundată în tăcere. Nimeni nu zice nimic. Nu văd niciodată pustiul pe care îl lasă după ei în propriii copii.
  • Doar când suntem copii credem că vom avea întotdeauna un prieten foarte bun, de pildă. Că ni se va da voie să fim cine vrem. Să ne îndrăgostim de cine vrem.
  • Când Peter și Mira au avut primul copil, pe Isak, Mira i-a spus: „De-acum suntem în primul rând părinți. Orice altceva e secundar!” Peter gândea, bineînțeles, la fel. Toți părinții gândesc așa. Nu e o decizie voluntară, e un asalt emoțional. Te transformi în proprietatea cuiva de la primul lor scâncet. Îi aparții acelei ființe cu totul. Mai presus de orice. Așa că, atunci când li se întâmplă ceva copiilor tăi, e pentru totdeauna vina ta.
  • O căsnicie lungă e făcută din lucruri atât de mici, încât, dacă le pierdem, nici nu știm unde să începem să le căutăm.
  • Zicem mereu că „bucuria împărtășită e bucurie dublă”, dar ne încăpățânăm să credem că tristețea împărtășită ar fi o povară mai ușoară. Poate că nu-i adevărat. Doi oameni pe cale să se înece, cu greutăți de plumb legate de picioare, nu se pot salva unul pe altul dacă se țin de mână. Doar se scufundă de două ori mai repede. În cele din urmă, devine de neîndurat să cari inima frântă a celuilalt.
  • Theo a citit, de pildă, într-o carte scrisă de un britanic, că există statistici care arată că numărul de copii născuți anual e mult mai mare în orașele în care sunt mai multe berze decât în cele cu mai puține. „Ce ne demonstrează asta? Că barza aduce copiii!” concluzionează sarcastic statisticianul. Evident, doar în glumă. De fapt, sunt mai multe berze în orașele cu mai multe hornuri, întrucât pe horn le place berzelor să-și ridice cuib. Mai multe hornuri înseamnă mai multe case în oraș, prin urmare mai mulți locuitori și, astfel, mai mulți copii.
  • În căsnicie e ca într-un sezon de hochei, iubitule, da? Nici măcar cea mai bună echipă nu-i cea mai tare în fiecare meci, dar e suficient de bună cât să câștige partida, chiar dacă joacă prost. La fel e și-n căsnicie – nu se măsoară cât e de reușită atunci când bem vin înainte de prânz și facem sex fantastic și cea mai mare problemă a noastră e că nisipul e un pic prea fierbinte și soarele bate prea tare în ecranul telefonului când ne jucăm. Se măsoară în banalul de zi cu zi, acasă, la nivelul cel mai de jos, în cum vorbim unul cu celălalt și cum rezolvăm problemele.
  • Părinții care divorțează pot face un copil să nu creadă niciodată în dragostea eternă. Părinții care sunt împreună o viață întreagă pot face un copil să creadă că dragostea e întotdeauna eternă.
  • O muscă nu poate răsturna singură o ceașcă, dar o muscă ce bâzâie în urechea unui taur până când taurul, înfuriat și panicat, se repede în magazinul de porțelanuri, poate nimici tot.
  • Nu-i ușor când îți pasă de cineva. De fapt, e epuizant, pentru că empatia e complicată. Ne cere să acceptăm că viețile altora curg deodată cu ale noastre, tot timpul. N-avem buton de pauză când nu mai facem față, nimeni nu are.
  • Când se întâmplă lucruri îngrozitoare, cei mai mulți oameni devin valuri. Dar un anumit tip de oameni devin stânci. Vântul aruncă valurile înainte și înapoi, dar stâncile îndură neclintite șfichiuirile, așteptând să treacă furtuna.
  • Se spune că a fi lider înseamnă a lua decizii grele – decizii neplăcute și nepopulare. „Fă-ți datoria!” sunt cuvintele pe care liderii le aud tot timpul. Partea imposibilă a rolului de lider este că poți fi unul doar atâta vreme cât cineva te urmează, iar reacțiile oamenilor la deciziile liderilor sunt întotdeauna aceleași: dacă deciziile tale mă avantajează – ești un lider drept, dacă deciziile tale îmi fac rău – ești un tiran. Căci adevărul despre majoritatea oamenilor e la fel de simplu, pe cât de insuportabil de acceptat: rar vrem ce este cel mai bine pentru toți. De cele mai multe ori vrem ce este cel mai bine pentru noi.
  • Să fii mamă e ca și cum ai lucra la fundația unei case sau ai repara acoperișul – ia timp, sudoare și bani și, când ai terminat, arată la fel ca la început. Nu e nimic pentru care ești vreodată lăudată. Dar, dacă stai o oră peste program la birou e ca și cum ai pune pe perete un tablou frumos sau ai atârna o lampă nouă – toată lumea observă.
  • Bărbații sunt ocupați, dar copilăria băieților nu așteaptă. Fiii vor atenția taților exact până în clipa în care tații încep să vrea atenția fiilor.
  • După aceea, suntem cu toții condamnați să ne dorim să fi adormit lângă ei mai des, când capul vor încă avea loc pe pieptul nostru. Să fi stat mai mult cu ei pe podea, când încă se jucau. Să-i fi îmbrățișat mai des, când încă ne lăsau.
  • În adâncul sufletului, toți ne dorim ca toate poveștile să fie simple, pentru că vrem ca și realitatea să fie la fel. Dar comunitățile sunt precum gheața, nu precum apa. Nu curg brusc într-o altă direcție doar pentru că le ceri, ci se mută centimetru cu centimetru ca ghețarii. Uneori nu se mișcă deloc.

Dacă credeți că și prietenii voștri trebuie să citească această carte, distribuiți articolul ca să ajungă și la ei.

Cu mai multe postări utile și interesante, vă aștept pe pagina de Facebook a blogului. Să știți că mă găsiți și pe Instagram, Pinterest, Goodreads, Youtube AICI și AICI și pe Facebook.

Cu drag, Anna!

Postat recent

Carte pentru copii: „Călătorie printre ierburi și lumină” de Iulia Iordan

Anna Casian-Musteață

3 cărți despre viața de mamă, citite în ultima perioadă

Anna Casian-Musteață

Carte pentru copii și părinți: „Povești și legende de pe Nistru”

Anna Casian-Musteață
Se încarcă....