Sunt MAMĂ
Copii

Cum îți întâmpini copilul când vine de la școală?

Anul acesta Cecilia a mers în clasa întâi. E un an plin cu emoții și lucruri noi, nu doar pentru ea, ci și pentru noi, ca și părinți. E un an în care învățăm să fim și mai buni, și mai înțelegători și să o susținem și mai mult. Pentru că de susținere chiar are nevoie mai mult decât orice. Încă din primele zile a fost entuziasmată de tot ce i se întâmplă, de tot ce urmează să trăiască și mă bucur mult că încă nu i-a pierit entuziasmul, încă nu i-a tăiat nimeni aripile. Ne vom strădui ca acest lucru nici să nu se întâmple, dar e destul de dificil, mai ales în condițiile în care la noi încă se pune mare accent pe note, pe concurență.

Încercăm să facem din mersul la școală o plăcere, de asta respectăm câteva reguli, cum ar fi:

  • O trezim pe Cecilia în fiecare dimineață ușor, cu voce calmă și cu mângâieri și pupici
  • Când luăm micul dejun, îi spun că va avea o zi frumoasă, în care va învăța multe lucruri noi. Așa o motivez să înceapă ziua cu gânduri pozitive, focusată pe ceea ce e bun
  • Înainte de a ieși din casă, dacă tati e cel care o duce, îi dau un pupic, îi urez o zi bună și îi fac cruce, pentru a o proteja
  • Pe drum spre școală, din nou discutăm despre ce zi fabuloasă va avea, glumim, râdem și ne bucurăm de cele 15 minute petrecute împreună. Cred că fiecare dintre noi, dacă ar începe ziua așa, cu siguranță nu poate avea o zi proastă.

Tocmai de asta, îmi doresc să fac un obicei din regulile despre care am scris mai sus și ambii mei copii să se bucure de zile minunate, să vadă partea bună și să treacă mai ușor peste lucrurile negative care li se vor întâmpla. Pentru că ele, fără să vrem noi, se întâmplă…

După ce o luăm pe Cecilia de la școală, respectăm iar câteva reguli:

  • Când iese pe poartă, o așteptăm cu zâmbetul pe buze
  • Ne îmbrățișăm și pupăm și îi spunem că ne-a fost dor de ea
  • Apoi o lăsăm să ne spună ea ce are de zis. Uneori sunt zile în care nu povestește nimic, dar alte ori – nu îi tace gura până acasă.

Atunci când observăm că e mai tăcută, încercăm să aflăm motivul supărării și îi adresăm câteva întrebări, care ar ajuta-o să ne spună mai ușor cum i-ar fost ziua. Când e fericită, de obicei, povestește singură. Iată ce întrebări îi adresăm:

  • Din câte observ, ai avut o zi mai grea/dificilă. Ce s-a întâmplat?
  • Ești fericită. Presupun că ai avut o zi frumoasă, așa-i? Povestește-mi despre ea
  • Ce lucruri amuzante, interesante, ți s-au întâmplat azi?
  • Ce ai aflat nou azi?
  • La ce obiect ai învățat cele mai multe lucruri noi?
  • Care obiect ți-a părut azi mai dificil?
  • Cu cine te-ai jucat azi?
  • Ce ai făcut în pauze?

Uneori Cecilia e atât de obosită, încât nu scoate nici un cuvânt pe drumul spre casă, dar de fiecare dată încercăm să o facem să ne povestească cum i-a fost ziua. Și întotdeauna îi adresăm întrebări deschise, la care să nu ne răspundă cu Da sau Nu.

Eu cred că, indiferent cum se simte la școală, noi trebuie să punem accent pe emoțiile pozitive, pe toate lucrurile noi și interesante pe care le învață. Notele nu sunt cele mai importante, chiar dacă au poate și ele un rol. Important este ca cel mic să se simtă la școală în siguranță, să învețe zilnic ceva nou și să nu fie stresat. Avem un sistem de învățământ șubred, dar e datoria noastră, ca părinți, să contribuim la a-l face mai bun. Putem face asta prin parteneriat și conlucrare cu învățătoarea și copilul.

Dar tu ce părere ai despre școală? Cum se simte copilul tău acolo? Cum îl întâmpini când vine acasă? Povestește experiența și părerea ta în comentarii la acest articol.

Dacă crezi că experiența mea ar ajuta pe cineva, distribuie acest articol.

Cu mai multe postări utile și interesante, te aștept pe pagina de Facebook a blogului. Să știi că mă găsești și pe Instagram, Pinterest, Goodreads, Youtube AICI și AICI și pe Facebook.

Cu drag, Anna!

Postat recent

Despre educatorii/învățătorii care dau părinților teme pentru acasă

Anna Casian-Musteață

Copiii nu au nevoie de darurile noastre, ci de timp petrecut cu noi!

Anna Casian-Musteață

Motive pentru care copiii așteaptă primăvara

Anna Casian-Musteață
Se încarcă....