Sunt MAMĂ
Porția de lectură

„Lorelei” de Ionel Teodoreanu

Mă întrebi dacă recomand această carte? O recomand pentru povestea frumoasă de dragoste, pentru mirosul de flori de tei și amintirile din adolescență, pentru felul în care e scrisă și care amintește de limbajul bunicii, nu și pentru multitudinea de metafore și descrieri. Asta dacă nu cumva ești amatoare de cărți cu multe-multe-multe figuri de stil…

Pentru că nu vreau să divulg povestea, voi lăsa aici doar gândurile mele despre „Lorelei” de Ionel Teodoreanu, căci descrierea cărții o poți găsi cu un simplu search.

Mi-a plăcut povestea de dragoste dintre Luli și Catul Bogdan. Din fericire, relația dintre o elevă și un profesor a dus la o căsătorie și o poveste  frumoasă, ceea ce nu se întâmplă destul de des și în viața reală. Finalul este unul neașteptat pentru mine, dar a fost alegerea autorului să ducă istoria pe o astfel de undă.

De asemenea, mi-a plăcut să urmăresc drumul parcurs de eroina principală – Lucia Novileanu, Luli-boy, Luli, Lorelei, de la copilărie către maturitate. E drumul pe care-l parcurge fiecare dintre noi, cu ghidușiile din copilărie, primul fior al dragostei din adolescență, prima strângere de mână și căsătoria, dar și grija de omul drag și jertfirea pentru familie de la maturitate.

„Lorelei” descrie și două relații de prietenie: cea dintre Luli și Gabriela și dintre Catul Bogdan și Nathan. Cât de adevărate sunt acestea, rămâne să descopere fiecare cititor. Mie nu mi-a plăcut nici una dintre ele, pe ambele le-am considerat trădări, dar poate că experiențele mele m-au făcut să judec atât de dur aceste relații.

Notițe cu creionul

  • M-am prostit, Gabico. Aș vrea să-ți spun tot și văd că n-am ce. Nu-i chiar așa ușor să vorbești despre tine.
  • …Un loc unde nu te puteai întâlni decât cu tine în duminica celei mai curate singurătăți.
  • Tu cunoști senzația asta: că-i prea strâmt în tine, că n-ai aer de-ajuns?
  • Când ești tânăr nu cunoști încă insomniile, e o mare mândrie să păcălești somnul.
  • Întrebările porneau de jos, cu greierii, răspunsurile picau de sus, cu cireșele…
  • Orașele apar sufletului numai prin scriitorii lor; altmiteri rămân pe pământ ca și pe hartă, dincolo de suflet, în sicriul geografic.
  • Nicăieri aiurea mai mult decât în Moldova, oameni în genere, și scriitori îndeosebi, nu vor manifesta o mai statornică nostalgie a copilăriei.
  • Expresia fericirii nu e un râs, e numai strălucirea lui pură.

Lectură plăcută!

Pentru mai multe recomandări de carte, te invit pe blog la rubrica CITIM, iar pentru a vedea ce mai citesc, ce jocuri fac cu copiii și ce rețete propun cititorilor mei, te aștept cu un like pe pagina de Facebook a blogului sau să mă urmărești pe Instagram și Pinterest.

Postat recent

Cărți din care copiii învață despre Învierea Domnului și obiceiurile de Paște

Anna Casian-Musteață

Lecturi de octombrie: Ce cărți am citit în ultima perioadă

Anna Casian-Musteață

31/40: „Micul Prinț” de Antoine de Saint-Exupery

Anna Casian-Musteață
Se încarcă....