Sunt MAMĂ
Confidențe

Prima lună cu trei copii. Cum m-am descurcat

De o lună de zile viața mea e altfel. Nopțile au devenit mai scurte, iar zilele mai lungi, mai pline, mai interesante. Și asta pentru că de o lună sunt mamă de trei copii. Să spun că e ușor, ar însemna să mint. E destul de greu și probabil așa va fi până când ne vom obișnui cu noul regim, dar e tare-tare frumos. Lia a venit în familia noastră parcă pentru a o completa. Parcă e acea piesă de puzzle care lipsea pentru a face întreaga imagine. Ea e ceea de ce aveam noi nevoie.

Atunci când Stelian, băiețelul meu, suferea de cancer, țin minte și acum cum mă rugam la Doamne-Doamne să-l trateze și promiteam că dacă se va întâmpla această minune, voi mai face un copil. Îmi dau seama că așa l-am provocat cumva pe Dumnezeu, dar sunt acum recunoscătoare că mi s-a îndeplinit dorința, iar eu mi-am îndeplinit promisiunea. Pentru că Lia e copilul născut în urma unei promisiuni. E rezultatul rugăciunilor mele și încă din prima clipă în care am văzut-o, am înțeles că nu va fi ca primii doi copii. E pur și simplu o minune de fetiță, pe care o iubim cu toții și de care ne bucurăm în fiecare clipă. Lia ne-a unit și mai mult!

Acum, la o lună de la naștere, dacă privesc înapoi, îmi dau seama că această perioadă a fost destul de interesantă și cu multe provocări. Dar ne-am descurcat cu toții și asta e tot ce contează.

*Când am venit acasă de la maternitate am avut mari emoții. Nu știam cum vor reacționa primii doi copii. Stelian a fost din primele momente un frate iubitor și protectiv, dar Cecilia a avut nevoie de vreo săptămână pentru a se obișnui cu noul membru. Cumva se simțea lăsată deoparte, deși m-am străduit să o implic și pe ea în îngrijirea bebelușului. Acum e totul bine și a devenit și ea foarte atentă, își dorește să o țină pe Lia în brațe, se joacă și vorbește cu ea.

*Dificil a fost în prima săptămână acasă, când trebuia să îi facem baie puiului de om. Având operație de cezariană, îmi era greu să mă aplec s-o spăl, să o iau în brațe, dar am avut și am în continuare ajutorul soțului.

*Dacă în primele două săptămâni Lia dormea toată ziua și eu puteam să petrec timp cu Cecilia și Stelian, mai apoi reprizele de somn au devenit mai scurte, au apărut durerile de burtică, iar eu trebuie să o țin tot mai mult în brațe. Nu mă plâng, îmi convine de minune să o port în brațe, dar e mai greu să fac alte activități. Totuși, cu ea în brațe o ajut pe Cecilia la teme, tot cu ea în brațe încerc să lucrez la calculator. Cumva, învăț și eu să fac cele necesare prin casă, dar să nu neglijez nici un copil. Nu știu cât de mult îmi reușește, dar cel puțin încerc să le fac pe toate bine.

*În această lună am învățat să nu mai pun atât de multă presiune pe mine. Am învățat să le las pe toate baltă și să dorm, să nu mai fiu atât de obsedată de curățenie, să iau pauze de la tot dacă simt nevoia.

*Poate voi fi judecată pentru asta, dar în această lună le-am permis primilor doi copii să stea mai mult la desene animate. Și nici nu mă simt vinovată din această cauză. Asta nu a înlocuit atenția din partea mea, dar așa mi-a fost mai ușor să am grijă și de Lia, dar și pe ei să îi supraveghez.

Mi-a fost teamă de momentul în care voi rămâne singură cu trei copii, dar când soțul era plecat la serviciu, eu cred că mă descurcam de minune cu ei.

Cu siguranță nu sunt cea mai bună mamă din lume, dar încerc pe cât e posibil să fiu cea mai bună mamă pentru copiii mei!

Voi cum stați la acest capitol? Cum a fost prima lună cu un nou membru în familie? Împărțiți experiența voastră în comentarii la acest articol.

Cu mai multe postări utile și interesante, vă aștept pe pagina de Facebook a blogului. Să știți că mă găsiți și pe Instagram, Pinterest, Goodreads, Youtube AICI și AICI și pe Facebook.

Cu drag, Anna!

Postat recent

Ce înseamnă Paștele pentru tine?

Anna Casian-Musteață

Micile și marile bucurii ale lunii septembrie

Anna Casian-Musteață

La mulți ani, fata mea cu ochi ca cerul!

Anna Casian-Musteață
Se încarcă....