Sunt MAMĂ
Porția de lectură

„Toată lumina pe care nu o putem vedea” de Anthony Doerr

„Toată lumina pe care nu o putem vedea” de Anthony Doerr este cartea pe care aș reciti-o nu doar o singură dată. E plină de detalii, descrieri amănunțite a acțiunilor, trăiri puternice și multă intensitate. Chiar dacă are un conținut profund, se citește ușor. Poate și datorită dialogurilor, care nu lasă loc de plictiseală. Mie mi-a amintit de „Jurnalul Annei Frank” și „Hoțul de cărți” de Markus Zusak, pentru că toate trei povestesc viața unei fete, trăită în perioada războiului, pasionată de cărți.

Romanul descrie nu doar viața franțuzoacei Marie-Laure – o tânără care și-a pierdut vederea, ci și viața lui Werner – un german rămas orfan. Ambii se întâlnesc în cel mai cumplit moment din viața lor, atunci când încearcă să treacă peste suferința pricinuită de cel de-al Doilea Război Mondial. Deși se văd doar o singură dată, această întâlnire devine hotărâtoare pentru destinele lor.

Mi-a plăcut foarte mult cartea, pentru că transmite un mesaj important: să fim solidari cu cei din jurul nostru și să ne iubim aproapele. Personajele din „Toată lumina pe care nu o putem vedea” așa au făcut! În plus, tatăl lui Marie-Laure e exemplul de tată pe care și l-ar dori fiecare copil.

NOTIȚE CU CREIONUL

  • Trăiește cu credință, cântă băieții, mărșăluind pe lângă colonie. Luptă brav și mori râzând!
  • Știi care e marea lecție a istoriei? Aceea că istoria este ceea ce spun învingătorii că este. Asta e lecția. Cine câștigă, acela decide cursul istoriei. Noi acționăm pentru interesele noastre. Sigur că da. Arată-mi o persoană sau un popor care nu face asta. Șmecheria e să-ți dai seama unde ți-e interesul.
  • Deschideți ochii și vedeți cu ei tot ce puteți înainte să se închidă pe vecie.
  • Războiul e un bazar unde viețile sunt tratate ca orice altă marfă cu care se face negoț: ciocolată, gloanțe sau mătase pentru parașută.
  • Își dă seama că cei care se întorseseră erau oarecum schimbați, mai bătrâni decât ar fi fost în mod normal, ca și cum ar fi fost plecați pe o planetă unde anii trec mai repede.
  • Lumina lunii e singura care nu e luată de vânt, ci trece printre nori, prin aer.

O recomand cu mare drag!

Dacă îți dorești „Toată lumina pe care nu o putem vedea” de Anthony Doerr, o găsești la Librarius. Eu am împrumutat-o de la bibliotecă, dar cu siguranță o voi cumpăra să o am în biblioteca personală.

Lectură plăcută!

Dacă ți-a plăcut articolul, distribuie-l ca să afle și prietenii tăi despre cartea „Toată lumina pe care nu o putem vedea” de Anthony Doerr.

Te aștept cu un like și pe pagina de Facebook a blogului. Iar pe mine mă găsești pe Instagram, Pinterest, Youtube și Facebook.

Cu drag, Anna, mamă de doi!

Postat recent

Cărțile care mă ajută să răspund la întrebările copiilor

Anna Casian-Musteață

„Cel mai bogat om din Babilon” de George S. Clason

Anna Casian-Musteață

25/40: „Tu ești numărul 1” de Iuliana Enache

Anna Casian-Musteață
Se încarcă....