Sunt MAMĂ
Porția de lectură

11/50 (2021): „Înveșmântează-mă în toamnă” de Elena Zaițev

Nu am mai citit poezie de câțiva ani buni, iar această carte a Elenei Zaițev a fost ca un balsam pe suflet. Cu fiecare poezie citită am simțit un val de emoții de nedescris. Le-am citit și copiilor, și bebelușei mele; am citit înainte de somn, am citit dimineața sau ziua, când mă odihneam. Am citit mai multe zile din ea, căci vroiam să trec prin mine fiecare poezie, să observ emoția care o provoacă și să mă analizez dintr-o parte. Datorită acestei cărți, parcă aș fi fost la psiholog, la terapie.

Dacă unele poezii mi-au trezit sentimente de pace, de liniște și voie bună, altele mi-au amintit de prima dragoste, de copilărie. În altele am regăsit toamna și iarna, altele m-au făcut să aștept primăvara și vara. Unele m-au făcut să zâmbesc, iar altele – să scap câte o lacrimă.

În majoritatea poeziilor Elenei am găsit bucurie. Bucuria și dragostea față de anotimpul toamna, care este anotimpul său preferat. Dacă nu aș cunoaște-o personal, mi-aș imagina o Elenă plina de viață, cu o eșarfă multicoloră prinsă la gât, alergând printre frunzele aurii sau printre picăturile de ploaie. Așa cum și este, de fapt.

Pentru ea toamna este ca o prietenă bună „în căciuliță și în hanorac„, cu care se îmbrățișează și din ale cărei frunze „cu iz de fum și de dulceață” își face cunună. Pentru autoare „E frumoasă-n toamne ploaia/ Când colindă peste sate/ Îmbrăcând ramuri golașe/ Cu bobițe-nestemate„. Nu am mai citit o carte cu versuri, în care atât de frumos să se scrie despre toamnă!

*
Toate poeziile îmi plac, dar „Nu arunca în urma ta cu pietre” e preferata mea. Am citit-o într-un moment în care chiar aveam nevoie de ea și o găsesc un fel de „Criticilor mei” de Eminescu.

Nu arunca în urma ta cu pietre

Nu arunca în urma ta cu pietre,
Nici nu știi cum, venind iar înapoi,
Te vei răni, călcând pe-un colț, sau poate
Genunchii-ți vei zdreli, pe amândoi.

Nu scutura ciulini, gândind că, iată,
Se vor înfige-n cei ce-ar merita,
Nu știi nicicând cum roata se întoarce
Și tu, desculț venind, îi vei călca.

Pe ape-aruncă-ți pâinea, cât se poate,
Căci la venire-o vei primi neapărat,
Și ți se va întoarce cu măsura
Cu care tu, plecând, ai măsurat.

Să lași în urmă multă bunătate
Celor ce merită și celor care nu,
Și vei culege tot din bunătatea
Pe care-și împărțit-o, darnic, tu.

Nu arunca în urma ta cu pietre
Și nici ciulini pe drum nu scutura,
Să-ți curgă spice coapte din desagă,
Pentru ca grâul să răsară-n urma ta…

Recomand cartea cu drag! O găsiți la autoare, căreia îi puteți scrie AICI sau AICI.

Dacă credeți că și prietenii voștri trebuie sa afle despre această carte, vă rog să distribuiți articolul.

Pentru mai multe postări interesante și utile, vă aștept pe pagina de Facebook a blogului. De asemenea, mă găsiți și pe Instagram, Pinterest, Goodreads, Youtube AICI și AICI și pe Facebook.

Cu drag, Anna!

Postat recent

1/40: „Zuleiha deschide ochii” de Guzel Iahina

Anna Casian-Musteață

Cum îmi fac timp pentru lectură

Anna Casian-Musteață

39/40: „Fericirea îmi scapă printre degete” de Agnes Martin-Lugand

Anna Casian-Musteață
Se încarcă....